1. Câtă vreme în tăcere vina mi-am acoperit,
Ceasuri negre de durere sufletul mi-au chinuit...
Numai umbre de-ntristare zilnic îmi dădeau ocol,
Mă vedeam cu-nfricoșare parcă zi de zi mai gol.

R1: Lacrimi pline de amar
mi-a adus păcatul meu;
Mi-a făcut în suflet răni,
ce nu au alinare,
doar în sfântul Dumnezeu!

2. Sub povara de păcate oasele mi se topeau...
Chinuit eram de șoapte ce mereu îmi aminteau
Lucrurile rele-ascunse, fapte ce le-aș fi uitat,
Dar mă apăsa conștiința, glasul ei m-a cercetat.

3. Dar în ziua biruinței suferința s-a sfârşit,
Ți-am mărturisit păcatul și de-atunci sunt fericit!
Vina mea a fost iertată, sufletul eliberat,
Traiul meu de altădată într-o clipă s-a schimbat.

R2: Aleluia, sunt voios!
Am nespuse bucurii!
Am găsit adevărata pace în Hristos
Și doar prin El eu voi trăi!